Efectele pandemiei Covid 19 asupra comunităților de romi

Drd. Alexandra TABA

Problematica romilor se află în centrul analizei științifice a sociologilor și antropologilor încă din 1989. Atenția a fost îndreptată și concentrată pe nivelul de sărăcie accentuată a populației și au fost concluzionate și puse în discuție recomandări controversate, ulterior centralizate în sute de rapoarte de analiză. Însă, minoritatea romă continuă să fie supusă discriminării și excluziunii sociale. Subliniez faptul că, nici accesul la serviciile medicale nu sunt echitabile în rândul romilor, astfel le este încălcat dreptul la sănătate. Acest drept este fundamental pentru că aduce laolaltă mai mulți factori, ce determină o persoană să ducă o viață sănătoasă, cu o alimentație optimă și un mediu înconjurător sănătos. Pandemia a lovit întreaga populație, dar nimeni nu a scos în evidență realele pericole care îi paște pe romi. Știm că trebuie să ne protejăm împotriva virusului Covid 19, însă, ce facem cu cei care nu au apă curentă? Ce fac cei care nu au dezinfectant și măști? O mască costă 5 lei iar oamenii în cauză preferă să cumpere pâine pentru a-și hrăni întreaga familie…asta daca au acei 5 lei… Ce facem cu acești oameni în condițiile date de pandemie? Pe ei, cum îi ajutăm, cum îi protejăm? Această populație nu face parte din omenire? Nu îi “ calculăm” și nu îi “adăugăm” la afectați, la grupele de risc? Sunt zeci de întrebări care îmi trec prin minte atunci când mă gandesc la această categorie dezavantajată, uitată atunci când are nevoie de ajutor și adusă în prim plan atunci când trebuie să aruncăm cu “noroi”. Trebuie să fie obligația statului, asigurarea dreptului la cel mai înalt standard de sănătate fizică și mentală, la o întreagă gamă de servicii de sănătate care să fie disponibile, accesibile, acceptabile şi de bună calitate, pentru toți cetățenii indiferent de etnie, naționalitate, orientare sexuală, religie etc. Condițiile de muncă sigure și sănătoase, în rândul romilor nu sunt un domeniu favorabil, cunoscut fiind faptul că romii sunt angajați să practice muncile de jos ale societății. În plus, o mare parte dintre aceștia, care supraviețuiesc din colectarea și reciclarea plasticului și a metalelor sau din vânzarea florilor, nu mai au nicio sursă de venit în perioada pandemică. Din pricina lipsei educaționale majoritatea romilor nu se pot angaja cu contract individual de muncă, astfel nu au “siguranța zilei de mâine” și nu pot beneficia de șomajul tehnic, care a venit în ajutorul multor cetățeni. Un alt dezavantaj pe care îl întâmpină elevii romi, lipsa curentului electric, lipsa internetului, toate acestea sunt prioritare pentru a avea acces la școala online…da, știu, Ministerul Educației și Cercetării a oferit tablete pentru elevii înscriși în cadrul cursurilor educaționale dar bateria tabletei oferite funcționează doar atât cât este alimentată. Astfel, milioane de copii, sunt subjugați în condițiile precare și nu pot merge sau participa la școală pandemică, pentru a avea dreptul să spere către un viitor mai bun. Oricum, viața romilor nu era roz pe niciun plan dar pandemia Covid 19 a venit ca un voal negru care s-a așternut asupra comunităților. Cei mai mulți romi trăiesc în condiții mizere, fără a avea posibilitatea de a respecta vreo regulă de igienă. Persoanele vârstnice și întreg personalul medical, sunt încadrați în grupele de risc în plină pandemie. Însă, romii săraci, care reprezintă un grup extrem de periclitat, riscă să devină o catastrofă umanitară, uitată, probabil, în timp.
Vă asigur că problemele lor nu iau sfârșit nici cu începutul dar nici cu sfârsitul pandemiei… Din păcate!