Store

Misiunea și politicile Sfântului Scaun în cadrul Sistemului Națiunilor Unite

002: ISBN 978-606-94313-0-6
0.00LEI
În stoc
1
Detalii produs

„Tu es Petrus et super hanc petram aedificabo ecclesiam meam et tibi dabo claves regni caelorum” este făgăduința Mântuitorului Isus Cristos dată Sfântului Apostol Petru, prin care vestește înființarea Bisericii - societatea teandrică ce va fi fondată pe baza învățăturilor hristice în a cincizecia zi după Învierea Sa - prin pogorârea Sfântului Duh peste Sfinții Săi Apostoli. Biserica este una și sfântă (pentru că unul și sfânt este întemeietorul și capul ei, Cristos), sobornicească (întreagă și deplină, atotcuprinzătoare) și apostolică (pentru că este așezată pe temelia Sfinților Apostoli). În decursul timpului, în pofida faptului că în cadrul Bisericii s-au născut și înflorit anumite diferențe care au condus la apariția confesiunilor (ortodoxă, romano-catolică, protestantă) principiile regăsite în setul de valori fundamentale - morala creștină - au rămas nestrămutate.

Morala creștină este disciplina normativă care își are izvorul principal în Revelația Divină - transmisă prin Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție - și care stabilește și prezintă în mod sistematic și critic pe de o parte, normele după care omul trebuie să-și orienteze viața, iar pe de altă parte, modalitățile prin care omul reușește înfăptuirea binelui moral.

În contemporaneitate, omul a fost pus în fața secularizării, a desacralizării sale și a încălcării flagrante a valorilor legii morale și naturale deopotrivă. Respectarea acestor valori este esențială unei vieți umane autentice și sănătoase, iar în acest sens, Biserica (în integralitatea sa) întreprinde numeroase demersuri cu scopul de a-i aminti comunității internaționale că vocația ei este mult mai înaltă.

Toate confesiunile creștine se implică activ în activități misionare simple și/sau complexe prin care propovăduiesc pacea și iubirea față de Divinitate și față de oamenii, însă la nivelul organizațiilor internaționale guvernamentale, cuvântul Bisericii se face auzit mai ales datorită Sfântului Scaun, a cărui analiză este impulsionată de atipicitățile sale statuare, în referința cu celelalte subiecte de drept internațional public.

Luând în considerare vasta tradiție, precum și configurația sa actuală, putem afirma că Sfântului Scaun este relevant pe plan internațional. Pe lângă diplomația bilaterală, în contemporaneitate - mai mult decât în trecut - Sfântul Scaun privește cu deosebit interes diplomația multilaterală desfășurată în cadrul organizațiile internaționale interguvernamentale.

Politica de serviciu în favoarea omenirii pe care afirmă că o promovează Biserica, determină prezența Sfântului Scaun în diverse organizații internaționale care activează în dimensiunile fizice, culturale și spirituale ale omului, dincolo de obiectivele generale de pace, limitare a recursului la forță sau soluționarea pașnică a controverselor.


CUPRINS

CAPITOL METODOLOGIC.. 7

1.Considerații introductive. 7

2.Tematica abordată. 8

3.Motivarea alegerii temei 9

4.Stadiul cercetării 10

5.Structura. 11

6.Metodele de cercetare. 11


CAPITOLUL I. 13

Sfântul Scaun și relațiile internaționale. 13

1.Delimitări conceptuale: Sfântul Scaun și Statul Cetății Vaticanului 13

2.Legitimitatea diplomatică a Sfântului Scaun. 14

3.Argumentele prezenței Sfântului Scaun pe scena politică internațională. 15

4.Serviciul diplomatic pontifical 18

5.Competențele Sfântului Scaun și ale Statului Cetății Vaticanului 19

6.Prezența Sfântului Scaun în cadrul structurilor interguvernamentale internaționale. 20

7.Prezența Vaticanului în cadrul structurilor interguvernamentale internaționale. 21


CAPITOLUL II. 22

Evoluția istorică a relației Sfântului Scaun cu Organizația Națiunilor Unite. 22

1.Demersurile preparative. 22

2.Neparticiparea, între anii 1945 - 1964. 23

3.Participarea în calitate de observator, începând cu anul 1964. 24

4.Confirmarea statutului Sfântului Scaun în cadrul ONU.. 25


CAPITOLUL III. 28

Politicile de actualizare și reconciliere. 28

1.Conciliul Vatican II 28

2.Renunțarea la fast și alegerea simplității 29

3.Iertare pentru greșelile istorice 29


CAPITOLUL IV.. 31

Politicile în domeniul general al Drepturilor Omului și bioeticii 31

1.Considerații generale privind Drepturile Omului 31

2.Demnitatea ființei umane. 33

3.Dreptul la viață. 34

4.Combaterea pedepsei cu moartea. 35

5.Eutanasia. 36

6.Clonarea ființelor umane. 37

7.Transplantul 38

8.Drepturile copilului 40

a)Considerații generale. 40

b)Acțiunile interne. 41

c)Acțiunile externe. 42

9.Promovarea egalității 42

10.Statutul femeilor 43

11.Dreptul la libertatea de conștiință și religie. 44

12.Drepturile sexuale și reproductive. 46

13.Sănătatea și educația sexuală. 46

14.Orientarea sexuală și identitatea de gen. 47

15.Planificarea familială și comportamentul sexual responsabil 49

16.Avortul 50

17.Drepturile familiei și familia tradițională. 51


CAPITOLUL V.. 53

Politicile în domeniul dezvoltării umane. 53

1.Sănătate. 53

2.Muncă. 54

3.Comerț internațional 55

4.Eradicarea sărăciei și dezvoltarea economică. 57

5.Dezvoltarea socială. 58

6.Dezvoltarea culturală. 59


CAPITOLUL VI. 62

Politicile în domeniul securității și păcii internaționale. 62

1.Mediul înconjurător 62

2.Promovarea păcii internationale. 63

3.Gestionarea crizelor și conflictelor internaționale. 64

4.Terorismul 65

5.Protecția refugiaților, drepturile migranților și asistența umanitară în situații de urgență. 67

6.Securitatea alimentară. 68

7.Dezarmarea nucleară. 69


CONCLUZII. 71


BIBLIOGRAFIE. 75

Salvează acest produs pentru mai târziu